ALEXANDRA

Lumânare – Damascene Rose

Dumnezeu fie cu tine, Alexandra!

Indiferență. Nepăsare.
Cui îi pasă? Cine aude oare?
Sună la 112!
Așteaptă!

Adevărul, cine îl știe oare?
Ce faci, bre “Garcea”, dormi în picioare?
Sparge ușa, intră, scutură, mătură,
Salvarea scuză n-are!

- Nu pot să intru.
Sistemul e corupt și putred,
Cum să mai aducem înapoi un suflet?

Cârpiți o știre,
De atâtea zile,
Se minte în neștire!

O oroare,
Un destin,
Sistemul e rânced - din plin.

Inima plânge îndurerată...
Milostenie. Îndură-te de noi, Doamne!
Unde a plecat umanitatea?

A luat-o rostogol la vale,
Când ne-om reveni oare?
Mai bine aprind o lumânare,
Și mă rog să ai un drum lin,
Dumnezeu să te binecuvânteze din plin!

Ce oroare!
Ce nebunie!
Luat-ar praznicul, lipsită omenie!

Lume multă, oameni puțini,
De politicieni nu mai zic,

De noi cont nu țin.

Câte nenorociri să se mai întâmple ca să te trezești, omule?
Ce te ține în loc, sistemule?

De vină nu ești Tu.
De vină suntem Eu si Tu, Noi,
Un sistem putred, împuțit,
Scârba de stomac mi s-a lipit,
Astfel de ucigași merită “năpârliți”,
Să nu mai existe în Colectiv,

Ai noștri copii să nu mai fie răpiți.

Fiecare copil în acest univers,
Este copilul nostru, al tuturor,
Zice poetul,
Pentru că unul suntem toți,
Și toți suntem unul.
S-a -nfundat drumul!

Atinge-v-ar iluminarea,
Să ne oferiți siguranța copiilor noștri semnată-n clar,
Niciun dar!
Fără al Dumnezeului har ...

112 sună,
Trezirea conștiinței colective răsună:

"(TREZEȘTE)-te române, din somnul cel de moarte,

În care te-adânciră barbarii de tirani!

ACUM ori niciodată croiește-ți altă soarte..."

 

 

Un suspin adânc înfipt!!!

Drum luminat,

Destin încercat

 

 

Dumnezeu să te binecuvânteze, Alexandra!

Allah ma3ek, Alexandra!

 

AMIN

Lumânare – Damascene Rose

Photo Credit: Pinterest

Leave your comment